strategos

Criza politica pe care o traverseaza Romania este, in mare parte, urmarea inexistentei unei clase politice adevarate. Nu exista un singur vinovat, asa cum incearca sa ne convinga politicienii (intotdeauna vinovat de toate relele, la noi, e adversarul politic). Aprecierea este valabila si pentru presedinte, si pentru ceilalti politicieni.

In primul rand, partidele sunt formate pe interese aproape exclusiv economice. Aderarea la un partid, din considerente ideologice, este aproape o utopie. Din cauza asta, si migrarile de la un partid la altul sunt posibile, in toate sensurile (sensul real e, evident, catre “ciolan”).  Nici schimbarea de doctrina (daca o fi existat vreodata) nu surprinde pe nimeni (vezi, de exemplu, migrarea PD de la stanga la dreapta, sarind si peste etapele pe care le cere logica). Pun pariu ca daca luam primii 10 oameni de la fiecare partid si ii punem sa spuna trei (numai trei…) filozofi din creatia carora se inspira ideologia partidului pe care-l conduc, cel putin 5 habar nu au de vreunul. Iar daca mai coboram in ierarhie, e jale…

In al doilea rand, nu exista nici o preocupare pentru atragerea tinerilor cei mai dotati la politica. Spre deosebire de Occident, unde exista o adevarata batalie pentru atragerea in randurile partidelor a celor mai buni tineri (liderii generatiei lor), la noi tinerii care au intrat in parlament sau care au ajuns sa ocupe functii relativ semnificative in unele partide sunt ajunsi acolo pe criterii absolut aleatorii, de regula ca urmare a unei realtii personale cu vreun sef. Atunci, cum sa se primeneasca la noi clasa politica? Ramane tot varianta celor care platesc campaiile electorale pentru a-si asigura imunitatea sau accesul in zone in care pot obtine influenta.

In al treilea rand, nu exista nici o preocupare pentru dezbaterea unor proiecte alternative de evolutie a Romaniei (fie ele generale sau sectoriale). In mod normal, fiecare partid ar trebui sa aiba propriul proiect, chiar daca liniile mari pot coincide cu cele ale altor formatiuni politice. S-a discutat atata despre strategia ce trebuie adoptata de Romania dupa aderarea
la UE… De parca nu ne pregatim sa intram in UE de ani buni! Nu era normal ca fiecare partid sa fi avut propria optiune, pe care sa o prezinte cetateanului? Dar cine s-o faca? De unde specialisti? Cine mai are timp de strategii, cand lupta politica imediata cere “implicare” (adica, daca se poate, “sa-i dea in cap adversarului”). 90% din declaratiile politicienilor romani sunt negationiste (adversarul politic e rau, nu face.., nu drege…). Prea putini, si numai intamplator, se refera si la ceea ce fac sau ar trebui ei sa faca.

In al patrulea rand, presedintele (temporar-suspendatul), care ar trebui sa se detaseze de luptele marunte in care sunt implicate partidele si sa se situeze la un nivel respectat de toti, nu are capacitatea de a mobiliza energiile in folosul dezvoltarii tarii. Declaratii iresponsabile, actiuni concrete la limita legii, partizanat politic, ignoranta in politica externa, miza pe incompententi (vom vedea mai tarziu daca au fost si loiali) etc., etc…, toate acestea fac un rau imens chiar democratiei romanesti, si asa firava, discreditand institutiile esentiale ale statului. Cine mai crede azi in Curtea Constitutionla, in guvern, in parlament, in serviciile secrete, in justitie, chiar in institutia prezidentiala? Si pesedintele a contribuit enorm la aceasta. Benficiind de o Constitutie facuta ca Iliescu sa nu poata fi schimbat sau acuzat ca o incalca, Basescu a ratat sansa de a fi presedintele care sa fi pus ordine in stat. Mai trebuie sa asteptam pana sa ajunga presedinte cineva care sa inteleaga de ce e nevoie in tara asta.

E adevarat ca aderarea
la UE ne ajuta, prin impunerea unor reguli clare si prin limitarea marjei de manevra a politicienilor romani, dar, daca ne bazam doar pe Europa, nu vom putea depasi conditia de tolerati. Romania are resurse pentru a juca un alt rol in Europa, dar pentru aceasta masina care ne duce in Occident trebuie sa fie condusa soferi profesionisti, capabili sa se adapteze regulilor pe drumurile europene, nu amatori coborati intamplator pe uscatul drum de tara.